LA MULTI ANI!!!...zile de nastere si sarbatori!

La multi ani, Nicolae si Nicoleta!!!!


SARBATORI FERICITE, TUTUROR!!!!

Legenda lui Mos Nicolae

Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situației financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeț cu aur.

Povestea s-a repetat întocmai și când a venit vremea de maritiș pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea și celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte l-a văzut pe cardinalul care lăsa săculețul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu.

După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur

Ce nu ştiai despre Moş Nicolae

La 6 decembrie, întreaga creştinătate îl omagiază pe Sfântul Ierarh Nicolae. Pentru că şi-a dedicat viaţa ocrotirii copiilor săraci, ziua aceasta este în special o sărbătoare a celor mici, motiv pentru care este numită şi ziua de Moş Nicolae.

Moş Nicolae este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai populari sfinţi.
În timpul vieţii, a fost arhiepiscop în cetatea Mira din regiunea Lichia, Asia Mică. Numirea lui s-a petrecut printr-o minune.

După ce arhiereul cetăţii Mira a trecut la Domnul, episcopii s-au rugat ca Dumnezeu să le arate cine este cel mai vrednic dintre ei pentru acel scaun.

Unui epis­cop i s-a arătat în vis un bărbat luminat, care i-a spus că acela care va păşi primul în biserică a doua zi este viitorul arhiereu.

Episcopul a stat ascuns lângă uşile bisericii, de unde l-a văzut la vremea Utreniei pe Nicolae, intrând în sfântul lăcaş înaintea tuturor.

A fost închis zece ani pentru credinţa lui

În anul 303, sfântul s-a opus împăratului roman Diocleţian, care ceruse să fie venerat ca un zeu. Acest afront adus împăratului l-a costat libertatea.

Vreme de zece ani, a suferit grele încercări în închisoare, apoi a fost eliberat de Împăratul Constantin cel Mare.

Încă o dovadă a puterii credinţei sale este participarea la primul Sinodul Ecumenic de la Niceea, la care a fost combătută erezia lui Arie. El susţinea că Iisus este doar un om cu puteri supranaturale, nicidecum Fiul lui Dumnezeu.

La sinod, atât de încăpăţânat a fost Arie în timpul argumentării şi atât de îngrozit Nicolae de faptul că erezia acestuia putea fi luată în serios, încât l-a pălmuit pe Arie.

Severitatea sfântului a dus şi la apariţia unui obicei: în ajunul zilei în care este prăznuit, copiii neascultători primesc un beţişor ca atenţionare.

Şi-a dedicat viaţa celor săraci

Obiceiul de a primi daruri în dimineaţa de Moş Nicolae în ghetele aşezate la ferestră a apărut ca urmare a unei fapte de milostenie a sfântului. Când a aflat că un tată din cetate era gata să-şi pună capăt zilelor din cauză că nu avea bani pentru a-şi mărita cele trei fete.

Se spune că sfântul a adus fiecărei tinere câte o punguţă cu galbeni, pe care i-a aruncat în casa lor, pe fereastră, iar monedele s-au împrăştiat în încălţămintea fetelor şi în şosetele lor.

Tot de dragul celor sărmani, după ce părinţii săi s-au mutat la Domnul, Sfântul Nicolae a împărţit săracilor toată averea moştenită de la ei şi s-a dedicat propovăduirii credinţei lui Hristos.

La Biserica Sfântul Gheorghe Nou din centrul Bucureştiului, este păstrată mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae.

Sân Nicoară, o victorie a binelui

Simbolul dărniciei Domnului, Sfântul Nicolae este întruchipat în tradiţia populară ca un moş cu barba albă, călare pe un cal alb, care anunţă îmbătrânirea anului.

Este numit Sân’ Nicoară, de la grecescul nikao, care înseamnă „a învinge”. Sărbătoarea lui este o celebrare a victoriei binelui, de aici şi popularitatea ei, mai ales în Transilvania, unde s-au ridicat multe lăcaşe sfinte care-i poartă hramul.

Protector al corăbierilor

Încă din timpul vieţii, sfântul a fost binecuvântat de Domnul cu harul de a săvârşi minuni. Câteva s-au petrecut pe mare, de aceea Sfântul Nicolae este considerat şi ocrotitorul celor care călătoresc pe ape şi al marinarilor.

Odată, în drum spre Palestina, la Locurile Sfinte, prin rugăciune şi post a oprit o furtună dezlănţuită pe mare şi a salvat un corăbier de la înec. Tot el este de ajutor şi credincioşilor care suferă de boli incurabile.

Moaştele lui se află din 1087 la Biserica San Nicola din Bari, în Italia, din anul 1087, când cetatea Mira a fost invadată de ismailiteni. Chiar sfântul i s-a arătat unui preot din Bari şi i-a cerut să-i fie mutate sfintele moaşte.

Povestea Sfantului Valentin

"Sa ma prezint. Numele meu este Valentin. Am trait in Roma in secolul al VIII-lea. Asta se intampla acum mult, mult timp! La acea vreme, Roma era condusa de imparatul Claudius. Nu imi placea imparatul, si nu eram singurul.

Claudius vroia sa-si construiasca cea mai puternica armata din lume. Se asteapta ca barbatii sa se ofere voluntari pentru a se inrola in marea armata. Multi barbati nu vroiau, pur si simplu, sa lupte. Nu vroiau sa-si paraseasca familiile. Asa ca nu putini au fost cei care au refuzat sa inroleze. Asta l-a infuriat la culme pe imparatul Claudius. Si mai departe, ce s-a gandit imparatul?! Daca barbatii nu se mai casatoresc, nu vor mai avea motive sa nu se inroleze in armata. Asa ca imparatul a decis sa interzica oficializarea casatoriilor. Tinerii au catalogat masura luata de imparat ca fiind extrem de cruda. Mie mi s-a parut absurda! Si in mod sigur nu aveam sa suport asa ceva!

Am mentionat ca eram preot? Una dintre activitatile mele preferate era sa casatoresc cupluri. Chiar si dupa ce imparatul Claudius si-a impus legea, am continuat sa fac ceremonii de casatorie... in secret, bineinteles!. Era extraordinar! Imaginati-va o camaruta intunecoasa luminata doar de o candela in care ne aflam doar eu, mirele si mireasa. In timp ce afara se auzeau pasii apasati ai soldatilor, inauntru cei doi indradostiti isi sopteau credinta vesnica.

Intr-o noapte insa, pasii soldatilor se auzeau tot mai aproape de noi. Am fost foarte speriat! Din fericire, cei doi tineri pe care ii casatoream in acea seara au reusit sa fuga. Eu am fost retinut. Am fost dus la inchisoare unde mi s-a spus ca pedeapsa mea este moartea.

Am incercat sa raman lucid, sa-mi pastrez speranta. Si stiti ce? S-au intamplat lucruri minunate. Multi tineri, in afara celor pe care i-am casatorit, au venit sa ma viziteze. Imi aruncau flori si mesaje printre zabrele ferestrei. Vroiau ca eu sa stiu ca si ei cred in iubire.

Una dintre acesti tineri era fiica paznicului sef al inchisorii. Tatal ei i-a dat voie sa ma viziteze in celula. Uneori se intampla sa vorbim ore in sir. M-a ajutat sa-mi pastrez credinta. A fost de acord cu mine ca am facut bine atunci cand am refuzat sa urmez ordinul imparatului si am contiuat sa oficiez casatorii. In ziua cand trebuia sa mor, i-am lasat ei o scrisoare in care ii multumeam pentru pietenie si loialitate. Am semnat-o "Cu dragoste, al tau Valentine!"

Cred ca aceasta scrisoare a fost inceputul obiceiului de a schimba mesaje de dragoste de Valentine''s Day. A fost scrisa in ziua cand am murit, 14 februarie 269. Acum, in fiecare an in aceasta zi, oamenii isi amintesc. Dar ceea ce este cel mai important, e faptul ca se gandesc la dragoste si prietenie. Iar cand se gandesc la imparatul Claudius, isi amintesc cum a incercat el sa se opuna iubirii, si rad. Pentru ca ei stiu ca nimic nu poate invinge IUBIREA!"